Conținutul a două legi de abilitare impuse de Directiva privind energia regenerabilă (RED II) adoptată de Uniunea Europeană (I)

Conform unei declarații a Comisiei Europene, prima lege de abilitare definește condițiile necesare pentru ca hidrogenul, combustibilii pe bază de hidrogen sau alți purtători de energie să fie clasificați drept combustibili regenerabili de origine nebiologică (RFNBO). Proiectul de lege clarifică principiul „adiționalității” hidrogenului prevăzut în Directiva UE privind energia regenerabilă, ceea ce înseamnă că celulele electrolitice care produc hidrogen trebuie conectate la o nouă producție de energie electrică regenerabilă. Acest principiu al adiționalității este acum definit ca „proiecte de energie regenerabilă care intră în funcțiune cu cel puțin 36 de luni înainte de instalațiile care produc hidrogen și derivații acestuia”. Principiul își propune să asigure că generarea de hidrogen regenerabil stimulează o creștere a cantității de energie regenerabilă disponibilă în rețea în comparație cu ceea ce este deja disponibil. În acest fel, producția de hidrogen va sprijini decarbonizarea și va completa eforturile de electrificare, evitând în același timp presiunea asupra generării de energie electrică.

Comisia Europeană se așteaptă ca cererea de energie electrică pentru producția de hidrogen să crească până în 2030, odată cu implementarea la scară largă a celulelor electrolitice de mari dimensiuni. Pentru a atinge ambiția REPowerEU de a produce 10 milioane de tone de combustibil regenerabil din surse nebiologice până în 2030, UE va avea nevoie de aproximativ 500 TWh de energie electrică regenerabilă, ceea ce este echivalentul a 14% din consumul total de energie al UE până atunci. Acest obiectiv se reflectă în propunerea Comisiei de a ridica obiectivul de energie regenerabilă la 45% până în 2030.

Prima lege de abilitare stabilește, de asemenea, diferitele modalități prin care producătorii pot demonstra că energia electrică regenerabilă utilizată pentru producerea de hidrogen respectă regula adiționalității. De asemenea, introduce standarde menite să asigure că hidrogenul regenerabil este produs numai atunci când și unde există suficientă energie regenerabilă (numită relevanță temporală și geografică). Pentru a ține cont de angajamentele de investiții existente și pentru a permite sectorului să se adapteze la noul cadru, regulile vor fi introduse treptat și sunt concepute să devină mai stricte în timp.

Proiectul de lege privind autorizarea elaborat de Uniunea Europeană anul trecut impunea o corelație orară între furnizarea și utilizarea energiei electrice regenerabile, ceea ce înseamnă că producătorii ar trebui să demonstreze în fiecare oră că energia electrică utilizată în celulele lor provine din surse regenerabile noi.

Parlamentul European a respins controversata legătură orară în septembrie 2022, după ce organismul comercial al hidrogenului din UE și industria hidrogenului, condusă de Consiliul pentru Energie Regenerabilă pe bază de Hidrogen, au declarat că aceasta este impracticabilă și că va duce la creșterea costurilor hidrogenului verde în UE.

De data aceasta, proiectul de lege de autorizare al Comisiei compromite aceste două poziții: producătorii de hidrogen vor putea să își coreleze producția de hidrogen cu energia regenerabilă pentru care au abonat lunar până la 1 ianuarie 2030, iar ulterior vor accepta doar conexiuni orare. În plus, regulamentul stabilește o fază de tranziție, permițând proiectelor de hidrogen verde care funcționează până la sfârșitul anului 2027 să fie exceptate de la prevederea de adiționalitate până în 2038. Această perioadă de tranziție corespunde perioadei în care celula se extinde și intră pe piață. Cu toate acestea, începând cu 1 iulie 2027, statele membre au opțiunea de a introduce reguli mai stricte privind dependența de timp.

În ceea ce privește relevanța geografică, Legea prevede că centralele de energie regenerabilă și celulele electrolitice producătoare de hidrogen sunt amplasate în aceeași zonă de licitație, definită ca fiind cea mai mare zonă geografică (de obicei o graniță națională) în care participanții la piață pot face schimb de energie fără alocare de capacitate. Comisia a declarat că acest lucru are scopul de a se asigura că nu există congestie în rețea între celulele care produc hidrogen regenerabil și unitățile de energie regenerabilă și că este oportun să se solicite ca ambele unități să se afle în aceeași zonă de licitație. Aceleași reguli se aplică hidrogenului verde importat în UE și implementat prin intermediul sistemului de certificare.


Data publicării: 21 februarie 2023
Chat online pe WhatsApp!